Acest articol a fost preluat, cu ușoare abrevieri, din numărul din 17 februarie 1965 al revistei Martorul alianței. Articolul arată clar felul în care Dumnezeu îi cheamă și în pregătește El Însuși pe aceia pe care urmează să îi trimită pentru a împlini nevoile semenilor lor. L-a dezvățat pe James McConkey de a-și face planuri personale și, după ce a experimentat în inima lui atingerea vindecătoare și dătătoare de viață, a fost făcut capabil să slujească celorlalți în același mod vindecător.
––––––––-
Erau mulți tineri serioși la Universitatea Princeton în acele vremuri, și poate niciunul nu era mai aparte decât James H. McConkey. Cu fiecare an care trecea, tânărul devenea tot mai convins că cea mai potrivită carieră pentru el era dreptul. În scurt timp, a început să aibă o reputație bună datorită discursurilor publice susținute la Whig Hall. Faptul că a fost succesorul lui Woodrow Wilson ca președinte al campusului universitar, i-a consolidat poziția. Pe lângă măiestria oratorică, tânărul era însuflețit de o profundă pasiune pentru domeniul legal. Viața se desfășura înaintea lui asemeni unui câmp de bătălie în care obținea victorie după victorie.
Totuși, ”cele mai bune planuri ale oamenilor, ca ale șoarecilor, se risipesc”. Spre finalul ultimului an de facultate, moartea tatălui său i-a schimbat întreaga perspectivă. Ca întâi născut, a trebuit să preia responsabilitatea de a-și îngriji mama invalidă, cele șapte surori și fratele mai mic, în vârstă de 12 ani. În plus, aveau în față o datorie imensă. Nu avea cum să facă față tuturor acestor sarcini și, în plus, să rabde cei doi ani proverbiali de foamete pe care îi cerea dreptul. Nu a avut de ales decât să preia afacerea tatălui său și să renunțe la cariera visurilor sale, pentru o slujbă de rând.
Era creștin, dar acum a început să simtă că are nevoie de Dumnezeu ca niciodată până în acel moment. A început să vadă nevoia de a studia Biblia, așa că a început să studieze în camera lui în timpul nopții. Treptat, aceasta a devenit cea mai mare bucurie a sa.
Tot treptat, atmosfera a început să se schimbe, ca și cum ar fi căpătat o ușoară nuanță rozalie, asemeni primelor semne ale răsăritului. A devenit tot mai sensibil la lucruri simple – salutul de seară al mamei lui, de exemplu, cu ochii plini de apreciere și dragoste. Toate problemele familiei lui erau acum problemele lui. Nu avea timp pentru autocompătimire. Dragostea o îndepărta; realitatea l-a străpuns până în adânc. Cristos a devenit pentru el mai intim decât propria respirație. Mai târziu a afirmat că nu a fost în stare să-I predea Domnului munca și chiar propria persoană pentru veșnicie, până ce în timpul unei rugăciuni de seară a auzit un om pe care nu îl cunoștea spunând: ”Doamne, știm că putem avea încredere în Omul care Și-a dat viața pentru noi”. De atunci, și-a trăit întreaga viață în jurul versetului din Romani 12:1. Trupul lui a fost adus pe altar și lăsat acolo.
Au trecut 15 ani în care a apucat zi de zi voia lui Dumnezeu. În acest timp, datoria familiei a fost plătită, mama sa murise, iar frații lui erau căsătoriți. Vecinii nici nu bănuiau ce revoluție spirituală avusese loc în viața acelui tânăr, în bărbatul care avea să fie numit ”apostolul vieții predate”. Acum că era absolvit de responsabilitățile familiale și avea la dispoziție mai mult timp, a început să se întrebe ce să facă mai departe. A simțit că poate pasul următor ar putea fi un studiu biblic regulat. Prin urmare, L-a întrebat pe Domnul cu privire la aceasta și a promis că va accepta prima invitație pe care o va primi.
După câteva zile, a primit o scrisoare din partea unui grup mic YMCA de pe lângă calea ferată. Grupul i-a scris că s-au rugat pentru un învățător care să vină la ei o seară pe săptămână și erau convinși că el era persoana aleasă de Dumnezeu pentru acest proiect. Aceasta a fost călăuzirea lui James McConkey și, timp de ani de zile, a parcurs un traseu de-a lungul căii ferate din Pennsylvania. Pe măsură ce continua să studieze, Domnul a continuat să trimită invitații, inclusiv unele care îi solicitau să vorbească în cadrul unor conferințe de vară.
Următoarea direcție în care a fost călăuzit a fost aceea de a scrie mesaje devoționale simple, pe care deja le folosise în cadrul cursurilor, și de a le publica în revista The Sunday School Times, precum și în alte ziare. Apoi au început să sosească scrisori de apreciere din partea unor persoane sau grupuri care doreau aceste mesaje sub formă de broșură. Era evident că era necesară călăuzire pentru o nouă etapă. Călăuzirea a venit, iar James a închiriat un birou cu două camere în Clădirea Bessemer din Pittsburg. De acolo, broșurile și cărțile ce au urmat au fost trimise pe tot teritoriul Statelor Unite, la cei care tânjeau să Îl cunoască pe Dumnezeu într-un mod mai profund. Unele dintre acestea au ajuns să fie traduse în optsprezece limbi.
Plantarea seminței s-a făcut în liniște și fără ostentație, dar roadele se vedeau ori de câte ori cei care citeau începeau să discute despre adevărurile mărețe pe care le nutreau în inimile lor, adevăruri pe care Duhul Sfânt le întipărise în inimile lor când citeau.
Invitațiile de a vorbi au început să creeze probleme pe care nu le anticipase până atunci, dar obiceiul lui de a se întoarce la Dumnezeu cu atitudinea ”nu voia mea, ci voia Ta să se facă” era deja o practică stabilită. Dispăruse zbuciumul primilor ani. Era necesar să aibă ”gândul lui Dumnezeu” înainte de a lua orice decizie. Apoi, nici caii sălbatici nu îl mai puteau ține pe loc.
Cum a rămas cu cariera în drept? Nu a avut niciun regret. De multe ori a fost auzit spunând: ”Dreptul este o profesie nobilă, dar nu a fost lucrarea vieții pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru mine”. Beneficiile pe care i le-a adus studiul dreptului, au fost evidente, atât în vorbirea, cât și în scrierile sale.
Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi eșuat în a accepta fiecare schimbare în cariera lui, dacă ar fi văzut doar o parte a întregului, zi după zi? Dacă ar fi ratat chemarea vieții lui? Dacă nu L-ar fi urmat niciodată pe ”Cel care ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă… care ne-a fost dată în Cristos Isus înainte de începutul lumii”? Întrebați-i pe miile de oameni care i-au citit broșurile și cărțile.
