„Legat de experiența mea cu Duhul Sfânt, pot spune că transformarea produsă în propria mea viață, pe 14 ianuarie 1914, a fost mai măreață, mult mai măreață decât schimbarea ce avusese loc când am fost mântuit, în 21 decembrie 1896.”

Astfel scria Dr. Walter L. Wilson, „preaiubitul doctor” din Kansas City, un excelent învățător al Cuvântului lui Dumnezeu și predicator al Evangheliei, Președintele emerit al Colegiului biblic din Kansas City, pastor al bisericii Central Bible, cunoscut în întreaga lume pentru scrierile și slujirea lui la conferințe. Dincolo de aceste realizări, la care se adaugă, bineînțeles, lucrarea sa eficientă ca medic, el este mai ales un câștigător de suflete.

Care ar putea fi secretul Dr. Wilson, dacă există vreunul?

Slujitorul lui Dumnezeu ne spune că, după ce s-a convertit în acea noapte de decembrie 1896, a devenit un iubitor al Scripturii, fiind foarte hotărât în a învăța, a predica și în a distribui tractate. Totuși, acest mare efort părea să producă puține rezultate și nu se vedea niciun succes în urma strădaniei lui. Această ineficiență l-a tulburat, dar au fost unii care i-au spus: „Nu te uita la rezultate, ci doar ocupă-te să semeni sămânța.”

Apoi Dumnezeu i-a trimis o mare provocare, așa cum se întâmplă adesea cu copiii Domnului. La fel cum un bătrân îl admonestase în Brooklyn pe energicul Moody, ca să-L onoreze pe Duhul Sfânt, la fel cum un prieten în vârstă scrisese o scrisoare tânărului misionar John Hyde, cerându-i să caute plinătatea Duhului, tot așa un om al lui Dumnezeu a fost folosit de Cel Atotputernic să stârnească inima lui Walter Wilson. În 1913, un slujitor al Domnului din Franța, fiind în vizită acasă la Wilson, l-a întrebat: „Ce este Duhul Sfânt pentru tine?”

Răspunsul Dr. Wilson a fost unul corect doctrinar: „Este Una dintre Persoanele dumnezeirii… un Învățător, o Călăuză; a treia Persoană a Trinității”. Misionarul l-a corectat, precizând că Dr. Wilson plasa Duhul Sfânt într-o poziție insignifiantă și inferioară. „El este la fel de măreț” – a spus misionarul – „la fel de prețios, la fel de necesar ca și celelalte două Persoane ale Trinității. Și totuși, nu mi-ai răspuns la întrebare: Ce este El pentru tine?”

La această Întrebare, Dr. Wilson a trebuit să dea un răspuns sincer: „Nu este nimic pentru mine. Nu am contact cu El, nicio relație personală cu El și aș putea merge mai departe destul de bine fără El.”

Doctorul era surprins și îndurerat de răspunsul său atât de sincer, iar replica prietenului său l-a umplut de frică, pentru că acesta i-a spus: „Din această cauză, viața ta e așa de lipsită de rod, în ciuda marilor tale eforturi. Dacă vei căuta să-L cunoști personal pe Duhul Sfânt, El îți va transforma viața.”

Preaiubitului doctor îi era teamă să urmeze un astfel de sfat, pentru că fusese învățat că un credincios nu poate avea o legătură personală cu Duhul Sfânt, ca să nu devină un fanatic. De asemenea îi era teamă ca nu cumva să ofere un loc inferior Mântuitorului prin înălțarea Duhului deasupra Fiului lui Dumnezeu. Aceste îndoieli și întrebări le-a adus la cunoștința unui învățător creștin, care i-a arătat din Scriptură că numai prin Duhul Sfânt a putut Cristos să i se facă cunoscut lui și, prin el, și altora.

A urmat apoi ziua de 14 ianuarie 1914. Dr. James M. Gray, reverend al Bisericii Reformate Episcopale și ulterior președintele onorific al Institutului Biblic Moody, a vorbit în Kansas City din Romani 12:1. Dr. Wilson își amintește impactul acelui mesaj:

„Aplecat peste pupitru, el a spus: «Ați observat că acest verset nu ne spune cui ar trebui să ne dăruim trupurile? Nu Domnul Isus ne-o cere. El are propriul Său trup. Nu e nici Tatăl Cel care o face. El rămâne pe tronul Său. E Cineva care a venit pe pământ fără trup. Dumnezeu putea să-I ofere un trup, așa cum făcuse pentru Isus, însă El n-a făcut-o. Dumnezeu v-a dat vouă privilegiul și imensa onoare de a vă prezenta trupurile voastre Duhului Sfânt, pentru a fi locașul Lui pe pământ. Dacă ați fost spălați prin sângele Mielului, atunci trupurile voastre sunt sfinte, spălate, mai albe decât zăpada și vor fi acceptate de Duhul, atunci când I le veți da Lui. Vreți să faceți asta, acum?»”

La încheiere, Dr. Wilson împreună cu socrul său, care participase de asemenea la acea întrunire, s-au întors acasă. Fiecare s-a dus direct în camera lui. Profund răvășit de propria viață lipsită de rod, totuși fiind umplut de o mare speranță datorată mesajului auzit din partea unui învățător în care avea toată încrederea, Dr. Wilson s-a plecat pe covor, prosternat în prezența lui Dumnezeu. Ascultați mărturia sa:

„Acolo, în liniștea acelei ore târzii, am spus Duhului Sfânt: «Domnul meu, Te-am tratat greșit întreaga mea viață creștină, ca pe un servitor. Când Te-am vrut, Te-am chemat; când eram pe cale să mă angajez într-o lucrare, Îți făceam un semn să vii, să mă ajuți să o realizez. Te-am ținut în poziția unui servitor. Am căutat să Te folosesc doar ca pe un servitor dornic să mă ajute în lucrările alese de mine. Nu voi mai face asta. Chiar acum, Îți dau Ție acest trup al meu, Îți dau mâinile, picioarele, ochii și buzele, mintea mea; tot ceea ce sunt, pe dinăuntru și pe dinafară, Îți predau Ție, pentru ca Tu să trăiești în mine viața care-Ți place. Poți trimite acest trup în Africa ori să-l ții la pat, bolnav de cancer. Poți să mă orbești ori să mă trimiți cu mesajul Tău în Tibet. Poți s duci acest trup la eschimoși sau să-l trimiți într-un spital, cu pneumonie. Acest trup este al Tău din acest moment. Folosește-Te de el! Îți mulțumesc, Domnul meu, căci cred că mi l-ai acceptat, pentru că în Romani 12:1 Tu ai spus: acceptabil pentru Dumnezeu (KJV, n. ed.). Mulțumesc din nou, Domnul meu, că m-ai primit. Acum ne aparținem Unul altuia.»”

Rezultatele acelei predări a trupului și ale experimentării umplerii cu Duhul Sfânt s-au văzut chiar din dimineața următoare, când două tinere veniseră la cabinet pentru a face reclamă la produsele lor, cum cum făcuseră și altă dată. Până atunci, doctorul nu le vorbise despre Domnul Isus, fiindcă buzele lui erau ale lui însuși și le folosea strict în scop profesional. Acum, odată ce buzele lui fuseseră încredințate Altuia, Duhul Sfânt urma să le folosească; și El a făcut-o imediat. După o scurtă conversație și o mărturie în fața lor, Dr. Wilson le-a condus pe amândouă la cunoașterea mântuitoare a lui Isus Cristos. Ele au fost primele roade dintr-o bogată recoltă de suflete pe care Dr. Wilson le-a câștigat pentru Mântuitorul. 

Sute de mii de oameni au fost încântați și provocați de experiențele doctorului în domeniul câștigării de suflete, așa cum le relatase el în cartea Romantismul vizitelor la doctor. De exemplu, în relatarea Un om mic într-un oraș mare, spune că odată era singur în marele oraș New York. Înainte să iasă din hotel pentru o întâlnire de afaceri, s-a rugat în camera sa și a rostit următoarea cerere: „Domnul meu, acesta este un oraș mare cu șapte milioane de oameni, iar eu sunt doar un slab și necunoscut slujitor al Tău, fără să cunosc orașul, fără să cunosc inimile flămânde care ar putea fi aici. Numai Tu știi în viața cui ai început să lucrezi. Aici e trupul meu – picioarele mele și buzele mele. Vrei să le folosești azi pentru vreo inimă tulburată și să vorbești prin mine cuvintele Tale pline de lumină și viață? Îți mulțumesc, Doamne, cred că o vei face!”

Pe când mergea spre est pe strada 32, a trecut pe lângă un magazin de papetărie și a observat în vitrină un carnețel îmbrăcat în piele. Asta i-a adus aminte că avea nevoie de așa ceva, ca să-și scrie în el lista de rugăciune. Intrând în magazin, l-a întrebat pe micul negustor german despre carnețel. Modelul și prețul erau acceptabile și negustorul a început să-l împacheteze. În acel moment, Dr. Wilson l-a întrebat: „Știți ce vreau să fac cu acest carnețel?” Negustorul n-avea de unde să știe și a fost uimit să afle că urma să fie folosit ca o carte de rugăciuni. Ca urmare, a început să-l despacheteze, spunând: „Îmi pare rău, prietene, dar acesta este un carnețel gol, nu e o carte de rugăciuni”.

Aceasta a fost exact introducerea de care avea nevoie Dr. Wilson. I-a explicat omului că el își face singur propria carte de rugăciuni, folosind pagina din stânga pentru cereri și pagina din dreapta pentru răspunsuri. Apoi a depus mărturie despre cum L-a cunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitor al său, invitându-l pe negustor să facă și el la fel.

Replica acestuia n-a fost deloc surprinzătoare. „Domnule, am încercat să-L găsesc pe Dumnezeu de mulți ani. Am umblat prin Manhattan și Brooklin și Bronx seară de seară, participând la întruniri, dar nu L-am găsit pe Dumnezeu. Îmi puteți spune cum să ajung la El?”

 După explicarea Scripturii, conform căreia Domnul Isus este Calea, Adevărul și Viața, Dr. Wilson și-a condus noul prieten la Cristos. Căutările de-a lungul anilor au încetat, fiindcă acum proprietarul micului magazin a ajuns să-L cunoască pe Domnul Isus în mod personal.

Cât privește pe câștigătorul de suflete, doar douăzeci de minute se scurseseră de la rugăciunea din camera de hotel până la câștigarea unui suflet la Cristos, pentru că viața și buzele slujitorului Îi aparțineau Duhului Sfânt.

Impactul liniștit al Duhului lui Dumnezeu, prin învățătura și scrierile lui Walter I. Wilson, a fost resimțit în toată lumea. Spre exemplu: Era un misionar care a slujit mulți ani în Tibet, dar cu o eficiență așa de mică, încât se hotărâse să se întoarcă în țara natală. Ca urmare, și-a împachetat lucrurile personale, și-a luat rămas bun de la noii prieteni din acel îndepărtat acoperiș al lumii și era pregătit să plece spre Statele Unite. Iată povestea lui:

„Cu puțin timp înainte să părăsesc țara, am mers peste deal la oficiul poștal, ca să las o adresă unde să mi se retrimită eventuala corespondență viitoare și să ridic dacă mai aveam vreo scrisoare. În corespondența primită era un exemplar din Creștinul Evanghelic. Am deschis revista chiar acolo, în incinta poștei, și am fost izbit de un titlu: Al cui e trupul tău?, de Dr. Walter L. Wilson… Am citit articolul cu atenție și l-am citit din nou. M-am întors încet acasă, îngândurat, adânc răscolit în duhul meu. Acolo, îngenunchiat printre bagaje, mi-am dat trupul meu Duhului Sfânt și L-am primit ca Domn al vieții mele. Pe loc, duhul meu a fost ușurat. Speranța a țâșnit din nou în inima mea. Lucrarea Domnului meu se vedea într-un mod diferit. Am găsit puterea pentru slujire. Așa că mi-am despachetat lucrurile și I-am spus Domnului că, întrucât trupul meu Îi aparținea Lui, mă puteam aștepta ca El să-l folosească. Rezultatele au fost minunate. Transformarea a fost ceva indescriptibil. Dumnezeu a început să facă roditoare lucrarea mea și pot să vă mărturisesc că aceasta este cu adevărat calea lui Dumnezeu înspre binecuvântare.”

Mărturia Dr. Wilson din The Evangelical Christian (Creștinul evanghelic) a făcut ca editorul să primească multe scrisori de la cititori, printre care a fost și aceasta:

„Printre subiectele prezentate de revista dumneavoastră, este un articol intitulat Al cui e trupul tău? Este scris de cineva care explica faptul că într-o zi ajunsese într-un punct în care a capitulat înaintea lui Cristos, supunându-se Lui în mod absolut – mâinile, picioarele, întregul lui trup, planurile sale, viitorul, predând totul la picioarele lui Isus. La vremea când am citit acest articol eram într-o mare dificultate din punct de vedere spiritual și nu aveam niciun suflet care să mă conducă pentru a ieși din ea, niciun suflet care să aibă dorința sau timpul necesar pentru a sta de vorbă cu mine despre lucruri spirituale. Atunci am luat în mână revista dumneavoastră și am citit acest articol. Toată ziua m-am plimbat încolo și încoace prin cameră, abținându-mă cu greu să nu strig – fiindcă ușurarea primită era aproape peste puterea de a o suporta, problema mea a fost rezolvată și eu, chiar atunci și acolo, am făcut exact ce făcuse acel om, repetând aceleași cuvinte lui Cristos și făcând același târg cu El. Ce a însemnat acest articol pentru sufletul meu, veșnicia o va arăta. Rodul vieții acelui om este cu siguranță foarte, foarte prețios. Din acea zi, nu am mai privit înapoi niciodată, ci merg înainte și, după ce aceste zile de disciplinare prin care trec acum se vor sfârși, cred că voi fi și eu la fel de roditor cum este el.”

Secretul doctorului câștigător de suflete constă în simplitatea de a asculta de Dumnezeu, acționând pe baza Cuvântului Său. În cazul său, a fost ascultarea implicită de îndemnul din Romani 12:1 – să vă prezentați trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră rațională, – și făcând asta, a aflat că trupul său aparținea în realitate Duhului Sfânt, care îl putea folosi când și unde voia El. Din acea seară de ianuarie, Dr. Wilson a dovedit pe multiple căi autoritatea și puterea, înțelepciunea și cunoașterea Duhului Sfânt ca lider al vieții celui credincios și ca Domn al secerișului. Să luăm aminte deci la îndemnul Dr. Wilson: „Mă rog ca voi toți să mergeți direct la Duhul Sfânt, să-I dați Lui trupurile voastre și apoi să priviți la El permanent, ca să facă ceea ce El vrea să facă cu ele, pentru gloria și onoarea Domnului nostru Isus Cristos.”