"Fac totul pentru Evanghelie, ca să am parte și eu de ea." 1 Corinteni 9:23
``

Mărturia unui om de afaceri

James McConkey este numit și apostolul predării! Acest articol vorbește despre inițierea lui și despre cum a experimentat faptul că Domnul nu vrea lucrurile noastre, ci vrea ca voința noastră să capituleze în fața Lui. Experiența lui este capitală.

———

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.” Psalmul 1:1-3

Mărturia

În tinerețe am intrat într-un parteneriat cu un prieten pentru a ne ocupa de o afacere ce implica comerțul angro cu gheață. Amândoi eram tineri și am pus la bătaie tot ce aveam și chiar mai mult decât atât în acea afacere. Odată cu trecerea timpului am avut partea de dezamăgiri. Timp de două anotimpuri consecutive, gheața noastră a fost luat de inundațiile de iarnă. Ajunsesem într-un punct critic. Aveam mare nevoie de gheață în iarna respectivă. Vremea a devenit foarte rece. Gheața s-a format și a devenit din ce în ce mai groasă până când a devenit numai bună de adunat. Îmi amintesc bucuria din inimile noastre dintr-o după-amiază când ne-a venit o comandă de mii de tone de gheață, lucru care ne-ar fi scos în întregime din impasul financiar în care ne aflam.

Nu cu mult timp înainte, Dumnezeu îmi arătase adevărul despre încredințarea lucrurilor în mâna Lui. Îmi arătase că era voia Lui ca eu să-l încredințez Lui afacerea mea şi să mă încred în întregime în EL. Am făcut lucrul acesta așa cum am ştiut eu mai bine. Dar nu mi-am imaginat niciodată că avea să urmeze testarea acestei decizii. Așadar, în acea sâmbătă seară m-am culcat liniştit. Dar, pe la miezul nopții am auzit acel sunet de care-mi era teamă — sunetul ploii. Până dimineaţă ploaia se întețise și deja turna cu găleata. M-am uitat pe fereastră la râul din apropierea casei și la dealurile dimprejur. Șiroaie galbene de apă se scurgeau pe gheața noastră. Ştiam ce însemna acest lucru. Apele crescuseră și ajunseseră la cota de inundație. Mai pierdusem gheaţa de două ori în felul acesta. Până la prânz furtuna ajunsese la cote maxime. La ora după-amiezii, deja intrasem într-o criză spirituală semnificativă.

Poate părea ciudat să intri într-o criză spirituală datorită unui lucru atât de neînsemnat. Dar am învăţat un lucru: S-ar putea ca un lucru să pară a fi ceva neînsemnat, dar criza care se declanșează de la acel lucru mărunt s-ar putea să fie una profundă şi cu mare impact în viețile noastre. La fel a fost și în cazul meu. În acea după-amiază am realizat faptul că în adâncul inimii mele era un duh de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Și acea răzvrătire părea să crească în timp ce şoptea inimii mele:

„I-ai dăruit totul lui Dumnezeu. Ai spus că te vei încrede în Dumnezeu cu privire la afacerea ta. Şi iată cum te răsplătește El: afacerea ta va fi spulberată, iar mâine vei fi disperat datorită impasului financiar.” Şi astfel inima mea se amăra și mai mult la gândul că Dumnezeu avea să-mi ia afacerea, când eu o doream din motive legitime. Apoi, părea că-mi vorbește și o altă voce: „Copilul Meu, chiar ai vorbit serios când ai spus că te vei încrede în Mine? Nu poți să te încrezi în Mine în întuneric la fel cum o faci în lumină? Oare aș face ceva sau aș îngădui să vină peste tine ceva care să nu fie pentru binele tău?” Apoi, iarăși, cealaltă voce spunea: „Dar este greu. DE CE nu se îndură Dumneze de gheața ta? DE CE vrea să-ți ia afacerea când este o afacere curată și cinstită și vrei s-o folosești cum trebuie?” Era o voce plauzibilă și acel moment nu am identificat sâsâitul șarpelui care se ascundea în acel „de ce?”

Astfel a continuat, cu o intensitate crescândă, una dintre cele mai mari bătălii spirituale din viața mea. La sfârșitul celor două ore de luptă, prin harul lui Dumnezeu, am putut în stârșit să strig: „Doamne, ia afacerea, ia gheața, ia totul; dar dă-mi binecuvântarea supremă a unei voințe supusă în întregime Ție.” Apoi a venit pacea.

Furtuna încă bătea peste pământ și peste gheaţa mea. Dar nu părea să mai aibă vreo importanță pentru mine dacă mai ploua sau nu. Atunci și acolo am descoperit că îngrijorarea nu vine din cauza împrejurărilor, ci din cauza faptului că nu suntem în întregime dăruiți Lui indiferent de circumstanţe și împrejurări.

În acea noapte m-am dus la culcare cu o odihnă și pace desăvârșită în inima mea, chiar dacă ploua cu găleata peste câmpul meu de gheaţă și cu perspectiva ca dimineaţă afacerea mea să fie complet distrusă. Dar nu a fost. Pe la miezul nopții am auzit un alt zgomot, cel al vântului. În dimineaţa respectivă bătea cel mai puternic viscol din acel an. Până seara mercurul scăzuse la zero grade. Iar în câteva zile deja aveam cea mai bună gheață pe care am avut-o vreodată.

Dumnezeu nu dorise gheața mea. Dar dorise voința mea predată Lui și încrederea mea totală în El. Când acest lucru s-a întâmplat, El mi-a dat înapoi gheaţa, a binecuvântat afacerea și m-a condus pas cu pas până când am ajuns în locul pe care-l pregătise încă de la început pentru mine — acela de a-i învăţa pe alții Cuvântul Său. Îți va distruge Dumnezeu viața dacă i-o vei dărui Lui? Nu! Încrezându-te în Isus Cristos, Dumnezeu ți-o va da înapoi, îmbogățită și glorificată, cum nu a fost niciodată înainte.

 

Fragment din cartea „Viața predată lui Dumnezeu”, scrisă de James McConkey