"Fac totul pentru Evanghelie, ca să am parte și eu de ea." 1 Corinteni 9:23

Lui Dumnezeu Îi place să facă lucrări grele și alege lucrurile slabe ca să facă de rușine pe cele tari

Undeva am auzit acest mesaj ciudat și, în ciuda cutezanței lui surprinzătoare, el este conform cu cele mai înalte posibilități prezentate de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, e mai ușor să facă un lucru dificil decât unul ușor. Prin însăși structura naturii Lui infinite, El trăiește pe tărâmul supranaturalului, al omnipotenței și al infinitului. Atunci când Îi cerem un lucru ușor și mărunt, există întotdeauna pericolul de a amesteca credința noastră cu o anumită măsură de raționament uman și de a privi atât la Dumnezeu, cât și la cauze secundare. Dar când ajungem la lumina clară și la altitudinea mare a imposibilului, nu mai rămâne loc pentru altceva decât pentru Dumnezeu, iar El nu este limitat de necredința și raționamentele noastre omenești. Este o glorie pentru El să trateze lucrurile cele mai grele și mai puternice ca pe niște bagatele. Când a promis unul dintre cele mai mari miracole, prin intermediul profetului de odinioară, El a adăugat: „Acesta este puțin lucru înaintea Domnului” (2 Împărați 3:18). Când Isus Isus era pe punctul de vindeca și a salva pe sărmanul paralitic, cuvintele Lui au fost foarte surprinzătoare și șocante. „Ce este mai ușor…?” (Matei 9:5) a întrebat El. Oamenii ar fi întrebat: „Ce este mai greu?” Dar lucrul cel mai mare a fost foarte ușor pentru El.
Toate actele mari ale lui Dumnezeu au fost lucruri imposibile pentru oricine, dar nu și pentru El. Creația a fost facerea unui univers din nimic. Răscumpărarea a fost învingerea unei dificultăți care era absolut imposibilă pentru înțelepciunea sau puterea omenească: a fi drept și, totuși, a îndreptăți pe cei păcătoși. Despre mântuirea păcătoșilor, Cristos Însuși a spus: „La oameni, aceasta este imposibil, dar la Dumnezeu toate sunt posibile” (Matei 19:26).
Promisiunea făcută lui Avraam, tatăl credincioșilor, a fost ceva imposibil. Eliberarea israeliților nu a sosit până ei nu au ajuns în punctul cel mai de jos al disperării și nu mai exista nicio nădejde omenească. Ceasul lui Dumnezeu este imposibilul și prilejul lui Dumnezeu este urgența omului.

Susținerea lui Israel ca națiune, timp de o jumătate de secol, a fost un miracol al Providenței. Victoria cea mai puternică a lui Iosafat a sosit în ceasul când, încurcat, perplex și neajutorat, el a putut spune doar: „Noi nu avem nicio putere înaintea acestei mari mulțimi… și nu știm ce să facem; dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine” (2 Cronici 20:12).

Izbăvirea minunată a lui Daniel a avut loc după ce regele Darius s-a trudit până la apusul soarelui ca să găsească vreo cale de scăpare pentru el și a declarat că este imposibil acest lucru. Cea mai puternică promisiunea care i-a fost făcută lui Ieremia a venit când el era închis în curtea interioară a temniței, caldeenii atacau porțile cetății și orice nădejde pământească era dusă. Atunci l-a chemat Dumnezeu pe Ieremia să iasă înaintea poporului și să efectueze cel mai puternic act de credință din întreaga lui viață, și anume să cumpere ogorul din Anatot, ca zălog al refacerii țării.
Când Pavel a ajuns într-o stare fizică de neputință și disperare, având sentința morții în el însuși, atunci a putut el să se ridice spre victorie și să scrie acel minunat mesaj din 2 Corinteni capitolul 1: „Nu dorim, fraților, să fiți în necunoștință despre necazul nostru pe care l-am avut în Asia, că am fost apăsați peste măsură de mult, peste măsura noastră, până la deznădejdea chiar de a mai trăi. Dar noi aveam sentința morții în noi înșine, ca să nu ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu care învie morții, care ne-a scăpat și ne scapă din așa mare primejdie de moarte, în care ne încredem că ne va mai scăpa încă” (2 Corinteni 1:8-9).

Cu siguranță, având aceste exemple înaintea noastră, nu trebuie să ne fie frică să ne rugăm pentru lucruri imposibile – să revendicăm promisiunea glorioasă a Stăpânului nostru: „’Dacă poți!’ Toate sunt posibile pentru acela care crede” (Marcu 9-23).

Ai vreun prieten care nu poate fi ajutat de nicio mână omenească? Roagă-te pentru imposibil! Ai vreo ispită pe care nu o poți învinge și care de mulți ani te chinuie, te învinge și te trântește la pământ? Roagă-te pentru imposibil! Ai vreo infirmitate fizică ce îți amenință viața și îți împiedică rodnicia? Roagă-te pentru imposibil! Ai, pe cărarea ta, încercări și greutăți atât de mari, încât nici o putere omenească nu le poate îndepărta? Roagă-te pentru imposibil!

Nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu!

Este vreo lucrare pe care dorești mult să o faci pentru Dumnezeu? Sunt resursele tale limitate? Este puterea ta insuficientă? Pare prea vastă această lucrare chiar și pentru cea mai mare credință și pentru cea mai tare mână? Lui Dumnezeu Îi place să facă lucrări grele și alege lucrurile slabe ca să facă de rușine pe cele tari. Roagă-te pentru imposibil și atunci vei ajunge să cânți, cu o inimă veselă:

Nimic nu este prea greu pentru Isus,

Nimeni nu poate lucra precum El.