„Acest act hotărât, absolut şi definitiv de a ne da în moarte este ceva ce nu putem face noi înşine. El nu înseamnă mortificare de sine, ci a muri împreună cu Cristos. Şi aceasta nu o poate face decât crucea lui Cristos şi Duhul lui Dumnezeu.

Bisericile sunt pline de oameni „pe jumătate morţi”, care tot încearcă de ani de zile să termine cu ei înşişi, dar nu au avut niciodată curajul să îşi aplice lovitura finală. Însă dacă ei ar veni la picioarele Domnului Isus şi L-ar lăsa pe El să facă lucrul acesta, El l-ar face, iar ei ar intra în odihnă. Pe cruce, El a rezolvat atât problema morţii, cât şi pe cea a vieţii noastre, iar partea care ne revine nouă este aceea de a lăsa ca moartea Lui să fie aplicată naturii noastre, aşa cum a făcut-o şi cu vechile noastre păcate. După ce am făcut lucrul acesta, trebuie să lăsăm totul în mâinile Lui, să nu ne mai gândim la vechea noastră natură şi să o socotim moartă.

Socotind-o ca şi cum nu am mai fi noi înşine, ci un altul, trebuie să refuzăm să ascultăm de ea, să ne temem de ea, să ne identificăm cu ea sau chiar să vrem să o curăţim. Trebuie să o socotim a fi cu totul în mâinile Lui – şi moartă pentru noi pentru totdeauna – şi să depindem de El pentru fiecare suflare a noii noastre vieţi, aşa cum un copilaş nou-născut depinde de viaţa mamei lui.”

 

Verset din Scriptură

„Pentru că voi aţi murit” – Coloseni 3:3