Viață practică – Lampadarul de Aur

Glasul blând și liniștit

Adrian Mihocas — Sat, 31 Jan 2026 17:57:00 +0000

„Dumnezeu… l-a luat pe Ilie pe vârful muntelui și acolo S-a ocupat de el într-un mod minunat. La început a venit un vânt puternic; dar Dumnezeu nu era în vântul acela. Apoi a venit un cutremur de pământ care a clătinat muntele, dar Dumnezeu nu era în acel cutremur de pământ. Apoi a venit un foc, dar Dumnezeu nu era în foc. După acea S-a auzit un Glas blând și liniștit și Dumnezeu i-a vorbit lui Ilie…”

Cuprins

Prefață

1. De El să ascultați

2. A auzi înseamnă a asculta

3. Luceafărul de dimineață

4. Purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu

5. Supunere necondiționată

The post Glasul blând și liniștit appeared first on Lampadarul de Aur.

Sub mâna Lui

Adrian Mihocas — Fri, 09 Aug 2024 13:40:48 +0000

Trebuie să depui mărturie pentru Domnul chiar din momentul în care ai fost mântuit… Ar trebui ca, imediat ce suntem mântuiți, să mărturisim despre măreția mântuirii Lui și să depunem mărturie despre Mântuitorul nostru. Cât este de adevărat acest lucru! Dar, pentru a fi cu adevărat implicați în lucrarea Lui, pentru a-I sluji cu adevărat, avem nevoie să fim pregătiți. De ce? Pentru că lucrarea lui Dumnezeu este foarte diferită de lucrarea omului. Dacă nu suntem pregătiți de El pentru a-I sluji, slujirea noastră ar putea să nu fie primită de El.

Noi suntem chemați la slujire. Fie că slujirea este locală, fie că este pe un plan mai extins, ea este lucrarea lui Dumnezeu, suntem în slujba Lui. Și pentru a face această lucrare, Stăpânul trebuie să ne pregătească. În primul rând, trebuie să fim cu El și să rămânem în El. Rămânerea este cel dintâi principiu al uceniciei, indiferent că este vorba de caracter, de relații sau de slujire. Dacă vrem cu adevărat să-L slujim, trebuie să fim cu El. Trebuie să rămânem în El. Trebuie să ne facem locuința în El. Dacă nu ne facem locuința în El, dacă viața noastră cu Domnul este doar ceva ocazional, El nu ne va putea pregăti pentru a-I sluji Lui. Pentru a ne pregăti ca să-I slujim, trebuie să fim întotdeauna cu El.

CUPRINS
1. Cristos – Stăpânul nostru
2. Caracter
3. Relații
4. Slujire

The post Sub mâna Lui appeared first on Lampadarul de Aur.

Alergarea spre țintă

Adrian Mihocas — Tue, 06 Feb 2024 14:24:24 +0000

Fraţi şi surori, trebuie să vedem slava Domnului. Atunci când am crezut pentru prima dată în Domnul, am văzut frumuseţea Lui – frumuseţea Celui răstignit. El ne cunoaşte inima. El ne-a încălzit inima, şi noi ne-am dat pe noi înşine Lui. Pe tot parcursul drumului noi trebuie să vedem tot mai mult cât este El de minunat – să vedem tot mai mult din frumuseţea Lui, din dragostea Lui, din măreţia Lui. Când Dumnezeul slavei i s-a arătat lui Avraam, acesta, prin credinţă, a pornit la drum, lăsând totul în urmă şi mergând acolo unde l-a condus Dumnezeu.

Aceasta înseamnă pasiune. S-a răcit pasiunea noastră? A încetinit alergarea noastră? Am ajuns într-un punct mort sau, mai rău, dăm înapoi? Fie ca Duhul Domnului să ne cerceteze inimile, să ne cerceteze profund şi să ne atingă din nou cu dragostea Lui. Şi, pentru dragostea Domnului nostru Isus, să Îl urmăm pe El cu pasiune.

CUPRINS
Crucea
– Crucea și omul cel vechi
– Crucea și carnea
– Crucea și viața eului

Alergarea spre țintă
– Care este ţinta ta?
– Etape în cunoaşterea lui Cristos
– „Să-L cunosc pe El”

Pregătirea spirituală
– De ce trebuie să fim gata?
– Cum să fim gata?

The post Alergarea spre țintă appeared first on Lampadarul de Aur.

Creștinismul autentic

Adrian Mihocas — Tue, 21 Nov 2023 12:08:14 +0000

Din ziua în care Adam a luat din pomul cunoștinței, omul a fost mereu preocupat să decidă ce este bine și ce este rău. Omul natural și-a stabilit propriile lui standarde de bine și rău, drept și nedrept, și s-a luptat să trăiască potrivit lor. Desigur, noi, creștinii, suntem diferiți. Da, dar în ce sens suntem diferiți? De când ne-am întors la Domnul, în noi s-a dezvoltat un nou sentiment al dreptății, cu urmarea că și noi, pe bună dreptate de altfel, suntem preocupați de problema binelui și a răului. Dar ne-am dat noi seama că, în cazul nostru, punctul de plecare este diferit? Cristos este pentru noi Pomul vieții. Noi nu pornim de la aspectul etic al binelui și răului. Nu pornim de la celălalt pom. Noi pornim de la El; și întreaga întrebare pentru noi este cea a Vieții.

Cuprins
1. Viața creștină
2. Experiența spirituală
3. Umblarea creștină
4. Caracterul

The post Creștinismul autentic appeared first on Lampadarul de Aur.

O mântuire așa de mare : Mântuire deplină, Simţul spiritual

Adrian Mihocas — Tue, 04 Jul 2023 10:45:44 +0000

„A fi în Cristos” nu înseamnă ceea ce înțeleg mulți, adică a avea iertarea păcatelor și, după aceea, a avea întrucâtva de-a face cu Isus, privind din când în când spre El, mulțumindu-I deseori sau îndreptând câteodată un suspin către El, sforțându-te să te gândești mereu la El, citind regulat Biblia, făcând rugăciuni și, în plus, având unele simțiri evlavioase. „A fi în Cristos” înseamnă a fi una cu El în toate; iar „a fi una cu El” începe la cruce; adică sunt răstignit împreună cu Cristos și îngropat împreună cu El – deci un om care nu se mai vede și despre care nu se mai aude nimic, căci a pierit în Isus și este mort pentru tot ce nu este din Cristos. Și cu un mort nu poate nimeni să aibă ceva de-a face, nici chiar diavolul.
— Georg Steinberger, Mântuire deplină

Din ce cauză, în mulți creștini, simțul spiritual este amorțit sau chiar inexistent? Este din cauza lipsei de înnoire a minții; iar lipsa de înnoire a minții se datorează unei consacrări deficitare. Nu am văzut niciodată un creștin consacrat deplin care să aibă un duh amorțit. Un astfel de creștin își trăiește viața ca o jertfă vie; cu cât mai profundă e consacrarea lui, cu atât mai ascuțit este simțul lui spiritual. Aceasta e datorită faptului că o asemenea consacrare Îi oferă Duhului Sfânt locul ce I se cuvine în biserică. Dacă însă consacrarea noastră e deficitară în vreo privință, locul cuvenit Duhului în biserică va fi blocat. Prin urmare, consacrarea totală este absolut necesară pentru a se preveni împotrivirea pasivă din partea credinciosului.
— Watchman nee, Simțul spiritual

The post O mântuire așa de mare : Mântuire deplină, Simţul spiritual appeared first on Lampadarul de Aur.

Plin de har și de adevăr

Adrian Mihocas — Tue, 28 Jun 2022 13:01:22 +0000

Mântuirea noastră depinde complet de harul lui Dumnezeu; ea nu are absolut nicio legătură cu faptele noastre. Dacă te uiți la tine însuți, te vei considera nepotrivit pentru a fi mântuit și nu vei avea pace. Uită-te însă la Domnul Isus și încrede-te în întregime în El, ca să poți avea pace în inimă. Cu toate că ești nedemn de încredere, El este demn de încredere. Cu cât te uiți la El mai mult, cu atât devii mai curat și mai sfânt…

A fi mântuiți sau a fi pierduți nu depinde de noi înșine, nici de faptele noastre, ci depinde în întregime de faptul de a crede în Răscumpărătorul care a murit pentru noi și de a-L accepta ca Mântuitor. Citind ultima carte a Bibliei (Apocalipsa), aflăm că oamenii care sunt în cer sunt acolo nu datorită propriilor lor fapte, ci datorită sângelui scump al Mielului. Cei mântuiți pot merge în cer fiindcă „ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” …

The post Plin de har și de adevăr appeared first on Lampadarul de Aur.

Secretul întreit al Duhului Sfânt

Adrian Mihocas — Mon, 08 Nov 2021 10:47:00 +0000

Dacă ne predăm în mod absolut și fără rezerve lui Dumnezeu, lucrul acesta este plăcut înaintea Lui și aduce o binecuvântare vădită în sufletele noastre. Dar noi nu cunoaștem încă întreaga amploare și semnificație a unei astfel de consacrări față de Cristos; dacă am cunoaște-o de la început, probabil am da înapoi îngroziți. Dumnezeul nostru binecuvântat știe asta. Cu câtă milă și blândețe ne iese în întâmpinare! Fiind bucuros de predarea voinței noastre, curând ne descoperă vreun idol drag și ne arată că și acesta este cuprins în predarea noastră „în alb”, cum ar veni. Poate ne luptăm și ne opunem, dar actul nostru de predare a fost onest și sincer, așa că predăm acel lucru. Pas cu pas, El ne duce mai departe, arătându-ne, în măsura în care putem purta, că acest act al predării include tot ce ne este drag. În cele din urmă, după ce credința noastră în dragostea Lui s-a mărit în urma acestor experiențe, El ne aduce față în față cu Isaac al nostru – vreo comoară a voii sinelui, a afecțiunilor sau a mândriei noastre, pentru care am renunța mai degrabă la orice altceva din viață. Dar contractul a fost întocmit; nu mai este nicio rezervă – totul trebuie predat. Și astfel, în urma luptei, iese acea perfecționare a predării care aduce în inimile noastre râvnita plinătate a manifestării Lui.

The post Secretul întreit al Duhului Sfânt appeared first on Lampadarul de Aur.

Muștele morții

Adrian Mihocas — Thu, 29 Oct 2020 11:57:15 +0000

Biblia declară că noi suntem o mireasmă a lui Cristos. E ca și cum Dumnezeu ar spune: „Am încredințat vieții tale, în calitatea ta de credincios, cea mai plăcută mireasmă. Nu e nevoie să te chinui și să faci planuri, să te rogi și să studiezi cu scopul de a o produce. Aceasta nu este o mireasmă făcută de om. Eu am făcut-o și ți-o dau fără plată. Cristos este în tine și, drept urmare, ești o mireasmă plăcută a lui Cristos pentru Mine. Păzește-te, așadar, de „muștele morții” – de elementele de stricăciune care pot atât de subtil să strice acest scop frumos pe care îl am cu viața ta!”

Fiecare dintre noi poate să se întrebe care sunt aceste muște moarte care strică mireasma mărturiei noastre. Vorbind la modul general, orice lucru stricat poate fi inclus aici; orice ține de păcat, oricât de mic ar fi, poate strica gingășia părtășiei noastre cu Dumnezeu. În lumea în care trăim, stricăciunea zboară în jurul nostru tot timpul, dar ceea ce trebuie să păzim este accesul acestei intruziuni în puritatea experienței noastre spirituale.

CUPRINS
1. Mângâietorul
2. Pericolele legalismului
3. Muște moarte
4. Mireasma lui Cristos
5. Miracolul pe care Cristos nu l‑a făcut
6. Nu te simți ofensat!
7. Împărăția și revelația
8. Împărăția și lupta spirituală
9. Împărăția și Numele
10. Evanghelia Împărăției

The post Muștele morții appeared first on Lampadarul de Aur.

Chestiuni practice ale vieții de adunare

Adrian Mihocas — Mon, 21 Sep 2020 08:26:13 +0000

E posibil ca atunci când sunt păreri diferite, cu toții să avem dreptate sau unii sa aibă dreptate, iar alții nu, sau chiar cu toții să ne înșelăm. Ceea ce trebuie să facem ori de câte ori apare o problemă este să nu ținem la poziția noastră, să fim deschiși. Problema în Biserică astăzi este că atunci când credem că avem dreptate, ne menținem poziția și insistăm ca ceilalți să vadă la fel ca noi, iar dacă nu o fac, ne retragem.

O altă problemă este că avem părerile noastre și nu suntem deschiși la alte păreri.

Când aceste două atitudini sunt prezente, nu este nicio cale de rezolvare a situațiilor. Problemele în Biserică se pot rezolva când niciuna dintre părți nu susține o poziție fixă, ci cu toții încercăm să fim deschiși față de Domnul și să aducem chestiunea în rugăciune înaintea Lui. Îi cerem Domnului să ne arate care este gândul Lui. Când facem acest lucru cu o atitudine deschisă, fără să insistăm, fără să încercăm să ne impunem în fața altora, putem continua să avem părtășie în dragoste.

The post Chestiuni practice ale vieții de adunare appeared first on Lampadarul de Aur.

Viaţa predată lui Dumnezeu

Adrian Mihocas — Tue, 16 Apr 2019 09:01:40 +0000

Cum poate Duhul lui Dumnezeu să conducă, să curețe, să transforme, să umple și să folosească o viață dacă aceasta nu este predată Lui? Ce poate să facă olarul cu lutul care nu se lasă modelat? Dacă orice idol pe care El îl dărâmă este deplâns în ascuns, dacă orice atingere a disciplinării Lui este condamnată, dacă oricărui scop mai măreț i se împotrivește o voință ostilă, cum să poată El modela, transforma și binecuvânta? Cu siguranță corabia pe care nu o conduce Dumnezeu este destinată naufragiului; cu siguranță harfa pe care nu o acordează Dumnezeu va fi mereu un zăngănit de note discordante pentru urechea Lui. Dacă vrem să vedem readuse la starea lor de perfecțiune anumite lucruri, atunci trebuie să ducem ceasul la fabricantul de ceasuri, piatra prețioasă cu montura ruptă, la bijutier, iar cu mâna sau piciorul rupt trebuie să mergem la chirurg. Oare față de Dumnezeu putem face mai puțin în ceea ce privește comoara neprețuită a vieții, dacă vrem ca ea să-și împlinească cea mai măreață aspirație? Din acest motiv, Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă în repetate rânduri să ne dăruim, să ne dăruim, să ne DĂRUIM pe noi înșine lui Dumnezeu (Romani 6:13, 16, 19) dacă vrem ca Duhul Sfânt să aibă control deplin în viețile noastre.

The post Viaţa predată lui Dumnezeu appeared first on Lampadarul de Aur.