Rugăciunea ascunsă

Adrian Mihocas — Mon, 08 Jul 2024 13:12:20 +0000

Handley Carr Glyn Moule (1841 – 1920), a fost cel mai tânăr fiu al lui Henry și Mary Evans Moule. Tatăl lui Handley a fost preot anglican. Handley de tânăr a învățat din exemplul mamei că „rugăciunea este o lucrare foarte reală și monumentală”.
A avut parte de o carieră academică strălucită la Cambridge. Mediul academic a dat naștere în el la îndoieli teologice și întrebări care i-au pus la încercare convingerile din copilărie. Îndoielile lui s-au risipit în timpul vacanței de Crăciun în anul 1866: „Am putut să găsesc și să primesc iertarea și pacea prin lucrarea deplină a Răscumpărătorului, așa cum nu le-am primit niciodată înainte; și să cunosc adevărul și realitatea neclintită a învățăturii Crucii”. Acea experiență a dat un nou scop și o nouă direcție vieții lui. După mulți ani, Moule își aducea aminte de „acea zi plină de bucurie” când „i s-a îngăduit să vadă prezența, iertarea și dragostea personală a Domnului; și nu doar să le privească, ci să le și primească”.
În iulie 1886, Moule a vorbit pentru prima dată la conferința Keswick și a continuat să participe acolo mai mulți ani. Cu ocazia ultimelor lui mesaje acolo, în 1919, a spus: „Nu știu cum să sintetizez mai bine mesajul de la Keswick decât folosind cuvintele lui Robert Murray McCheyne: «Cristos pentru noi este toată dreptatea noastră înaintea unui Dumnezeu sfânt; Cristos în noi este toată tăria noastră într-o lume fără Dumnezeu».” Moule a adus un echilibru scriptural învățăturilor de la Keswick, salvând mișcarea de extremele perfecționismului și ale pasivismului.

Prefață
I Dificultățile și necesitatea rugăciunii ascunse
II Metode și sprijin
III Simplitate și detalii
IV Mărturisirea păcatului
V Adorarea
VI Consacrarea de sine și mărturisirea credinței
VII Mijlocirea
VIII Rugăciunea necurmată

The post Rugăciunea ascunsă appeared first on Lampadarul de Aur.

Nevoie și plinătate

Adrian Mihocas — Wed, 05 Apr 2023 08:46:43 +0000

În Domnul Isus Cristos, într-un anumit sens foarte important, noi, cei care credem, suntem deja „umpluți deplin” cu toate bogățiile Lui; și desigur, printre ele, și cu „Duhul, pe care trebuie să Îl primească cei care cred în El” (Ioan 7:38); acel râu care „va curge” ca un râu al binecuvântării din inima fericită a celui ce L-a primit. În ce sens suntem deja „plini”? În sensul că binecuvântările sunt deja pregătite pentru noi în Cristos, Cel la care am venit și în care suntem. Plinătatea este cu adevărat în El și se află în El pentru noi. Iar noi suntem în El, în Izvorul sfânt al Râului sfânt. Știu, însă, că asta nu este totul.

Noi putem fi în Izvor și totuși, din propria noastră vină, se poate ca Izvorul să fie prea puțin în noi. Orbirea noastră, indiferența, necredința sau groaza ascunsă de a fi cu totul la dispoziția Lui (O, spaimă nelalocul ei, „fără să fie vreo pricină de spaimă!” – Psalmul 53:5) pot închide supapa prin care ar trebui să primim binecuvântata plinătate. Este însă de folos să ne aducem aminte că ea este la dispoziția noastră. Suntem peste măsură de bogați în resurse și totuși, săraci în rodire. Dacă așa stau lucrurile, nu trebuie decât să cerem, cu simplitate, și să ne însușim.

The post Nevoie și plinătate appeared first on Lampadarul de Aur.

Moule, H.C.G. – Lampadarul de Aur

Rugăciunea ascunsă

Nevoie și plinătate